Lectia de fizica

Era pe la mijlocul anilor 80, tot asa intr-o primavara, cand a avut loc intamplarea urmatoare. In fiecare dupa masa, cu sau fara temele facute, la 6 ne intalneam toti baietii de pe strada si incepeam antrenamentele pentru campionatul de fotbal din vacanta de vara.
In vecini nu demult se mutase o familie de la tara si au construit o ditamai casoaca cat pentru cinci familii, care probabil ca nu au gandit-o bine pentru ca nici pana in ziua de azi nu este tencuita pe dinafara, dar nici la etaj nu locuieste nimeni. Ei, acest vecin, Gheorghe, nu s-a prea acomodat cu viata de orasean drept urmare nici nu se prea saluta cu vecinii. Iar noi, copiii, pentru el eram un fel de demoni special creati pentru a-i face lui zile fripte. In oarecare masura avea dreptate, pentru ca nu ratam nici o ocazie de a-l necaji, mai ales ca degeaba ne spunea la parinti ca scapam mereu nepedepsiti.
Revenind la poveste, am amintit de acest om pentru ca palatul, fara forma si culoare, pe care si l-a construit chiar langa terenul nostru de joaca era inconjurat cu gard din plasa de sarma, numai bun pentru a-l folosi la antrenatul portarilor la suturile de la 11 metri. Bineinteles ca acest lucru a iscat discutii aprinse intre Gheorghe si parintii nostri, dar vazand ca nu se iau masuri prea serioase in privinta noastra, s-a multumit doar sa ne confiste mingile care mai zburau peste gard si nu reuseam sa le recuperam inainte de a pune el mana pe ele.
Asa s-a intamplat si in ziua cu pricina. Cum a aterizat mingea pe mosia lui, nici nu am apucat sa ridicam plasa de sarma ca vreunul din noi sa se strecoare pe sub gard, ca Gheorghe deja ranjea cu mingea in mana.
- Pa asta nu o mai vedeti voi intreaga, blastamatilor!- a marait catre noi, si s-a indreptat cu mingea catre butucul pe care crapa lemne.
Cand am realizat ca vrea sa taie mingea cu toporul, ne-am zis ca acum a sosit momentul razbunarii pentru toate mingile pe care ni le-a luat. Si nu care cumva sa se razgandeasca, am inceput sa-l intaratam.
- N-aveti nici o sansa cu amarata aia de toporisca- a strigat catre el Petrica, care era cel mai tare la batut din gura, dar daca vedea noaptea o musca pe geam facea pe el de fricos ce era.
-Amarata-i mata!- a raspuns Gheorghe rosu de furie. A asezat tacticos mingea pe butuc si a dat in ea cu toporul, din toate puterile. Probabil a vrut sa ne arate ce topor bun are.
In secunda urmatoare radeam toti cat ne tinea gura iar Gheorghe izbit de toporul ricosat din minge injura de toti dracii tinandu-se de umar. Norocul lui a fost ca toporul avea coada lunga si astfel partea metalica i-a trecut pe deasupra capului, dar coada l-a lovit suficient de tare cat sa-i rupa clavicula. A venit si nevasta-sa si dupa ce ne-a injurat si ea vreo 10 minute, si-a adus aminte ca ar fi bine sa se duca cu el la doctor.
A doua zi am aflat de la nenea Traian, vecinul nostru militian, ca nebunul de Gheorghe dupa ce a iesit de la spital impachetat cu vreo trei kilograme de gips, s-a dus la militie sa ne reclame.
- Cand a citit reclamatia, ofiterul de serviciu i-a dat hartia inapoi razand si i-a zis: "Dute omule acasa si vezi-ti de treaba, ca copiii aia n-au nici o vina ca esti tu prost!- ne-a zis militianul razand.
Intamplarea asta a facut repede inconjurul orasului, si multa vreme circula o vorba,cumca:"Daca nu sti fizica, stai departe de topor!"

Condoleante placute

Cate minuni poate debita mintea unui copil. Zilele trecute imi povestea o cunostinta ca a trebuit sa mearga la o inmormantare a unei rude nu foarte apropiate... dar trebuia sa mearga. Bineinteles ca a luat cu ea si ei fetita de 5 anisori, o figura de copil care de fiecare data reuseste sa faca ceva boroboata.
A facut si de data asta.
De cum au ajuns in casa raposatului, unde toata lumea plangea si era trista, Ancuta a intrat in mijlocul camerei unde era asezat sicriul, si a spus foarte voios, ca un copil care si-a invatat bine lectia: "Condoleante placute".