Butoiul cantator

... sau cum am obtinut noi acces liber la gunoiul de grajd.

Sunt pasinat de pescuit de cand ma stiu. In copilarie foarte des mergeam la vale, cu bota mea de alun cu doua cuie batute in partea mai groasa pe care infasuram nailonul, iar pluta era un dop de la sticla de sampanie, cioplit si vopsit cu oja furata de la sora mea. Insa, pestele nu se poate prinde cu carligul gol, asa ca aveam nevoie de rame.
In zona unde locuiam, doar doi vecini aveau vaci, si implicit gunoi unde se puteau gasi rame. La nenea P. era destul de nasol, Vultur, un imens caine ciobanesc era legat chiar in spatele grajdului, asa ca numai in cazuri extreme apelam la bunavointa batranului. Nu era un om rau, ne lasa sa cautam rame, dar asta numai dupa ce ne dojenea vreo jumatate de ora si noi ii promiteam ca nu lasam gunoiul imprastiat.
A doua sursa de rame era le nenea F. Asta era un om tare bisericos, mergea la Biserica Oastea Domnului, o ramura a ortodxiei care pe vremea comunismului era interzisa, si de fiecare data cand trebaluia pe langa casa, mormaia cantece bisericesti. Bietul om a avut multe necazuri din acest motiv. Prin vecini locuia si un militian, nenea T., care nu prea agrea muzica ce o canta vecinul lui, si mereu il reclama.Nu odata a venit securitatea si l-a dus pe nenea F. la militie.
Deci, revenind la rame, avea asta un munte de gunoi in spatele grajdului de putea aproviziona cu momeala toti pescarii din Dej, ba chiar si din zonele invecinate. Dar era un zgarcit cum nu am mai vazut... de parca ii luam painea de la gura, asa scandal facea pentru cateva rame. Sotia lui insa, tanti I. era mai buna cu noi, si cand nu era barbatul acasa, ne mai lasa sa scotocim prin gunoi.
Dar sa nu mai lungesc vorba, s-a intamplat odata ca nu mai aveam nici unul dintre noi rame. Nenea P. era dus la oi, asa ca nefiind cine sa il tina pe Vultur sa nu ne sfasie nadragii de pe noi, a ramas varianta cu nenea F.
Ca sa ne asiguram ca avem cala libera la sursa, ne-am urcat in nucul din gradina noastra, de unde aveam vizibilitate perfecta asupra gospodariei cu pricina si ne-am pus pe pandit, sa vedem daca nenea F. este acasa.
A trecut asa vreo jumatate de ora, ni s-au terminat si semintele de prin buzunare, si nici o miscare. Acum e momentul, ne-am zis, si ne-am furisat pana in spatele grajdului. Am mai ascultat cateva minute ascunsi printre rasadurile din apropierea gunoiului, si vazand ca terenul e liber, ne-am apucat de scormonit dupa rame.
Nu am apucat sa adunam mare lucru, cand dintr-o data rasuna chiar langa noi un cantec jelit, un sunet infundat de parca venea din fundul iadului. Mama ce ne-am speriat, am ramas incremeniti ascultand cantecul acela neinteles care suna de parca ar fi invocat cele mai inspaimantatoare spirite ale intunericului.
Cel mai bine era sa o stergem de acolo cat mai repede, dar problema era ca a fost si P. cu noi... si fricos cum era, dupa cum am mentionat si in povestirea anterioara, a inceput sa planga si sa strige dupa ajutor.
Atunci brusc s-a ridicat capacul de pe un butoi din ala in care se punea varza la murat, aflat foarte aproape de peretele grajdului, si aparu capul lui nenea F. Murdar de funingine si cu parul zburlit, nu l-am recunoscut si l-am luat drept un mesager al iadului. Noi nu am mai stat pe ganduri si am luat-o la fuga, abandonandu-l pe P. Ne-am refugiat in tufele din fundul gradinii si asteptam sa apara si prietenul abandonat. Nu am auzit sfada sau strigaturi, dar nici P. nu venea. Apare dupa vreo 10 minute, cu lacrimile uscate pe obraz insa cu un zambet larg pe buze.
- Gata, zice. Am rezolvat problema cu ramele. Avem acces liber si nelimitat de acuma, numa sa nu lasam gunoiul imprastiat.
Am crezut ca de spaima care a tras-o i s-a dus mintea cu sorcova. Dar ne-a spus ca, dupa ce l-a prins nenea F., si-a adus aminte de cantecele bisericesti si amenzile platite la militie, si a spus ca nu il va da in gat la nenea T., militianul, daca ne lasa de acum sa strangem rame din gunoiul lui. Batranul nu a stat prea mult pe ganduri, probabil pentru el cantecele bisericesti erau mai importante decat ramele, si a fost de acord.
Si, uite asa, cel mai fricos din gasca a reusit sa-si castige un loc de cinste printre noi, iar nenea F. canta vois in butoiul lui de unde numai noi il puteam auzi in timp ce strangeam rame.